Ora exacta Bucuresti

Cat e ceasul? Afla aici data si ora exacta a Romaniei in timp real. Cand se da ceasul inapoi. Cand se da ceasul inainte. 

  • Data si ora exacta a Romaniei


Primavara se da ceasul inainte si toamna se da ceasul inapoi.
Pâna în aprilie 2019, fiecare stat membru UE va comunica daca va aplica permanent ora exacta de vara sau pe cea de iarna. La propunerea Comisiei Europene se are in vedere eliminarea schimbarii orei in Uniunea Europeana din anul 2019.

Istoria măsurării timpului se referă la evoluția dispozitivelor de măsurat timpul: clepsidre, ceasuri, cronometre etc. Încă din cele mai vechi timpuri, omul a fost preocupat de măsurarea timpului pentru a-și putea organiza viața socială, religioasă si economică. La început, ca referință au fost luate in considerare fenomene ciclice ca anotimpurile, ciclul lunar si deplasarea aparentă a planetelor.

Curiozitati despre istoria ceasurilor:

Ceasurile cu apă: utilizate în Babilon, Egipt, Grecia și China erau construite să utilizeze forța apei care cădea pe un sistem de pârghii ce puneau mecanismul unui ceas în mișcare.

La început, ceasurile indicau numai orele. Primul ceas care indica minutele a apărut în anul 1475, realizata a germanului Paulus Almanus.

În Evul Mediu, în Europa, ceasurile nu erau utilizate de oamenii de rand, ci erau utilizate în mânăstiri și biserici cu scopul de a semnala începerea slujbelor religioase. Ceasul Catedralei Salisbury, construit în 1386, este considerat cel mai vechi ceas mecanic din lume în funcțiune.

Pendulul a fost inițial conceput de Leonardo da Vinci în timpul Renașterii. Galileo a utilizat pendulul pentru măsurarea timpului dar inventarea ceasului cu pendul îi este atribuită lui Christiaan Huygens în 1656.

Ceasurile erau considerate un lux in Marea Britanie; în 1797, a fost introdus un impozit pentru toți cei care achiziționau ceasuri.

Ceasurile elvețiene sunt celebre pentru precizia lor, dar Elveția nu a fost de la bun început patria ceasornicarilor, ci a bijutierilor. În secolul XVI, odată cu introducerea reformelor lui Jean Calvin, care promovau abținerea de la orice lux, bijutierii elevțieni raman slujba și sunt nevoiți să împrumute îndeletnicirile ceasornicarilor germani, italieni și francezi.

Big Ben, celebrul ceas din turnul Parlamentului Londrei, este cel mai mare ceas cu patru fețe din lume. A fost construit în 1859. Big Ben este, de fapt, numele sub care este cunoscut de toată lumea clopotul cel mare al ceasului.

Cuarțul, piatră naturală transparentă și foarte frumoasă are proprietăți electromagnetice și generează semnale cu o frecvență precisă. Acestă proprietate a permis producătorilor să realizeze ceasuri care indică timpul cu acuratețe. Cuarțul este utilizat în aproape toate tipurile de ceasuri din întreaga lume.

La Geneva, Muzeul Patek Philippe găzduiește o impresionantă colecție de ceasuri, cutii muzicale și bijuterii în miniatură, ilustrând istoria orologeriei din secolul XVI până în secolul XX. Păstrând proporțiile, și în România, la Ploiești, Muzeul Ceasurilor, singurul de acest gen de la noi din țară, găzduiește o colecție valoroasă de peste 4000 de ceasuri din diverse perioade istorice și componente ale acestora.

Babilonienii, egiptenii au început să măsoare timpul acum cel puțin 5.000 de ani. Au introdus calendare pentru a organiza și coordona activități și evenimente publice, pentru a programa transportul de mărfuri și, în special, pentru a reglementa lucrările agricole. Calendarele lor se bazau pe fenomenele naturale ciclice: ziua solară, fazele lunii, schimbarea anotimpurilor, deplasarea planetelor. Având la bază rațiuni religioase, egiptenii au fost primii care, în jurul anului 2100 î.Hr., au împărțit noaptea în 12 unități egale, studiind mișcarea aparentă a stelelor asociate diverselor divinități. Șase secole mai târziu, apar primele ceasuri solare. Documentele istorice semnalează apariția concomitentă a numeroase dispozitive de măsurare a timpului: în China antică se utilizează ceasurile cu apă și clepsidra, cea din urmă adusă probabil din Mesopotamia, evreii folosesc obeliscul solar, grecii – firul cu plumb și ceasurile cu apă. În anul 150 î.Hr, Ctesibius din Alexandria realizează primul ceas automat cu un sistem de roți dințate căruia, pe măsura trecerii timpului, grecii și romanii îi aduc numeroase îmbunătățiri.

În Evul Mediu, în China se utilizează ceasurile bazate pe viteza de ardere a unor bețigașe etalonate iar în lumea islamică se utilizează ceasurile cu greutăți, cu lumânare, cu apă sau chiar cu nisip. Primul orologiu mecanic apare în Europa în anul 1283 fiind montat în turnul mănăstirii din Dunstable, Anglia, iar primul ceas public cu mecanism acționat de greutăți apare la Florența în jurul anului 1300. În secolele XIV și XV începe producția de masă a ceasurilor în special în orașele Nurenberg și Augsburg din Germania și Blois din Franța, în care există o industrie de prelucre a metalelor. Amplasate in piete publice, ceasurile erau îmbogățite cu clopote și manechine care marcau trecerea orelor. La începutul secolului al XVI-lea, greutățile sunt înlocuite de arcuri de oțel și astfel apar primele ceasuri portabile, de dimensiuni mici, la care ulterior li se adaugă capacul de sticlă. Acesta este și momentul în care începe istoria ceasului de mână. Ceasurile secolului XVI satisfac pentru moment cerințele comunităților monastice și urbane, dar sunt inexacte și puțin fiabile pentru aplicațiile științifice. În anul 1656, Christiaan Huygens, pornind de la observațiile științifice ale lui Galileo Galilei, introduce pendulul, mărind astfel precizia ceasurilor și deschizând epoca orologeriei.

Un stimul major pentru îmbunătățirea preciziei ceasurilor a fost importanța măsurării cu exactitate a timpului pentru navigatori. Poziția unei nave pe mare putea fi determinată cu o precizie rezonabilă numai în cazul în care măsurătorile se raportau la un ceas care nu pierdea sau câștiga mai mult de 10 secunde pe zi. Iar un ceas cu pendul, ar fi fost absolut inutil pe un vas aflat în balans. Multe guverne europene au oferit premii generoase – Marea Britanie a oferit chiar 20.000 de lire sterline, echivalentul a milioane de dolari astăzi – celui care putea să realizeze un astfel de instrument, iar în 1761, John Harrison, câștigă acest premiu cu ceasul său H5, care avea o eroare de 5 secunde la 10 săptămâni. În anul 1840, ceasornicarul scoțian Alexander Bain, patentează primul ceas electric cu un resort electromagnetic. La sfârșitul secolului al XIX-lea, locul greutăților sau al arcului spiralat este luat de baterie. Dezvoltarea electronicii în secolul XX a dus la eliminarea pieselor mecanice din componența ceasurilor și apariția ceasurilor electronice. Timpul se măsoară acum în multe alte moduri cum ar fi vibrația unui diapazon, oscilațiile care au la bază cristalul de cuarț, sau vibrațiile cuantice ale atomilor. Chiar și ceasurile mecanice au ajuns să fie în mare parte alimentate de baterii, eliminând necesitatea de a fi „întoarse”.

În zilele noastre, performanța ceasurilor atomice a fost îmbunătățită simțitor, iar în ultimul deceniu, descoperirile din fizica atomică și utilizarea laserului au dus la apariția unor ceasuri stabile care au o precizie de câteva sute de femtosecunde pe zi. Capacitatea noastră de a măsura timpul se va îmbunătăți cu siguranță și în viitor și instrumentele de măsură vor deveni tot mai precise.